Versurile poeziei Criticilor mei de Mihai Eminescu. Multe flori sunt, dar puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie versuri, Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ți frământă Doruri vii și patimi multe, Ș-a lor glasuri a ta minte Poezia Criticilor mei. Multe flori sunt, dar puţine. Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieţii, Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuri. Când nimic nu ai a spune, Înşirând cuvinte goale. Ce din coadă au să sune. Criticilor mei este numele unei poezii semnate de către Mihai Eminescu, a cărei publicare a avut loc pentru prima dată în anul 1883, în volumul „Poesii", singurul apărut înainte de moartea autorului. Structurată în șapte strofe egale ca lungime, poezia exprimă viziunea poetului legată de rolul creatorului în societate. Criticilor mei de Mihai Eminescu Multe flori sunt, dar putine Rod in lume o sa poarte, Toate bat la poarta vietii, Dar se scutur multe moarte. E usor a scrie versuri Cand nimic nu ai a spune, insirand cuvinte goale Ce din coada au sa sune. Dar cand inima-ti framanta Doruri vii si patimi multe, s-a lor glasuri a ta minte Sta pe toate sa le-asculte, vEbGrFG.

poezia criticilor mei de mihai eminescu